Busuioc mov - beneficii și rău
Busuiocul violet sau roșu devine din ce în ce mai popular. Având multe în comun cu reprezentantul verde al familiei, speciile cu o culoare închisă se disting printr-o serie de caracteristici în ceea ce privește caracteristicile externe, calitățile aromatice, caracteristicile gustative și, de asemenea, uimesc prin abundența soiurilor și beneficiază de sănătatea noastră.
Din articol veți afla cum diferă busuiocul de regan, ce soiuri mov există și care sunt beneficiile și daunele plantei pentru sănătate.
Un alt nume pentru busuioc
Un condiment popular distribuit în întreaga lume este numit diferit:
- ocimum – denumire oficială în latină;
- iarba regală - acest nume se găsește în literatură - aceasta este o traducere directă a cuvântului basileus („rege”, „rege”);
- numele populare reflectă mirosul său bogat inerent: floarea de colț parfumată, mirositoare, dushki;
- numele grecesc antic al plantei este okimon;
- Nume orientale care sună asemănător între ele: reyhan, rean, regan, raikhon - toate acestea sunt busuioc.
Fiecare dintre nume se referă la toate plantele din gen, indiferent de culoare, tip sau soiuri. Cele mai comune dintre ele sunt busuiocul și reganul.
Busuioc violet sau roșu: descrierea speciei
Regan, ca și menta, aparține familiei Lamiaceae. Caracteristicile comune ale speciilor cu frunze și tulpini de culoare închisă sunt un gust piperat și o aromă mai puternică datorită conținutului ridicat de uleiuri esențiale.
Busuiocul violet și roșu este folosit nu numai pentru hrană sau pentru tratament, ci și ca plantă ornamentală pentru decorarea zonelor de parc și a terenurilor de grădină.
În funcție de varietate:
- plante anuale și perene, înmulțite prin semințe sau răsaduri;
- înălțimea tufișurilor de la 15 la 70 cm;
- o varietate de nuanțe aromatice și gustative - nuanțe de piper, cuișoare, foi de dafin, ghimbir, mentă și chiar vanilie;
- culoarea tulpinii și a frunzelor variază de la roșu-verde la violet-negru, inclusiv liliac, violet, maro și combinații ale acestora;
- flori - de la roz pal la violet;
- frunzele au formă ovată, cu margini dintate fin sau grosier, de la 1 la 6 cm lungime;
- Tulpinile sunt pubescente sau netede, devenind lemnoase la o plantă adultă.
Ramuri lemnoase de busuioc sacru (tulsi) sunt folosite în timpul ritualurilor în hinduism; mărgele și mătăniile sunt făcute din ele.
Beneficiile pentru sănătate și daune ale busuiocului violet
Un conținut bogat de rutină și caroten este inerent în orice varietate de regan. Dar concentrația de uleiuri esențiale, saponină și eugenol la soiurile violet este de 1,5-2 ori mai mare decât la cele verzi. Planta este folosită în medicina populară și oficială, în industria cosmetică și în industria alimentară.
Atenţie! Busuiocul, alături de dafin, pelin și rozmarin, servește ca materie primă pentru producerea camforului, folosit în medicină și aromoterapie.
Proprietăți utile și vindecătoare
Includerea regulată a reyhan în dietă contribuie la:
- accelerarea proceselor metabolice și arderea grăsimilor;
- întărirea vaselor de sânge;
- stabilirea motilității intestinale, îndepărtarea gazelor acumulate;
- eliminarea acidului uric, distrugerea pietrelor la rinichi, reducerea durerii;
- menținerea și restabilirea imunității.
Infuzii cu busuioc:
- ajută la bolile tractului gastrointestinal, având efecte antispastice, antiinflamatorii și carminative;
- ameliorează sau reduce durerea în colica renală și intestinală;
- creste tensiunea arteriala.
Decocturile sunt folosite pentru:
- vindecarea rănilor interne și externe;
- prevenirea cariilor și a bolilor gingiilor;
- întărirea rădăcinilor părului și îmbunătățirea structurii acestora.
Inhalarea uleiurilor esențiale de plante:
- stimulează funcționarea sistemului cardiovascular,
- are un efect calmant asupra sistemului nervos;
- protejează împotriva bolilor respiratorii;
- ameliorează astmul.
Sucul proaspăt stors al plantei ameliorează inflamația urechii medii și este utilizat în tratamentul rănilor greu de vindecat.
Cu o abordare integrată și o alimentație adecvată, busuiocul reduce riscul de cancer. Conținutul ridicat de fier din regan în combinație cu uleiuri esențiale ameliorează durerile de cap și stimulează saturația de oxigen în sânge. Beta-carotenul prezent în iarbă îmbunătățește vederea, unghiile, părul și pielea.
Important! Cel mai bun moment pentru a colecta busuioc pentru a obține uleiuri esențiale este primăvara, iar acumularea maximă de acid ascorbic coincide cu apariția tulpinilor de flori.
Daune și contraindicații
Abuzul chiar și a celui mai util produs duce la efectul opus. Astfel, administrarea de reyhan în cantități excesive irită mucoasa intestinală, iar uleiurile esențiale pot provoca o reacție alergică.
Utilizarea preparatelor de busuioc este contraindicată pentru:
- boli de inima - ischemie, infarct miocardic, angina pectorală;
- hipertensiune;
- tromboflebită și tromboză;
- diabetul zaharat;
- epilepsie.
Ierburile crude pot fi consumate in cantitati mici, in functie de starea ta de bine.
Soiuri de busuioc violet
Există 69 de soiuri de regan în total.Aproximativ o treime dintre ele sunt specii violet și roșii.
Datorită randamentului ridicat, gustului și aromei, următoarele sunt cultivate mai des decât altele:
- Tulasi (Ocimum sanctum - „busuioc sfânt”) - frunze puțin dintate verzui-liliac, de formă ovoidă pe pețioli scurti, tulpina și frunzele sunt acoperite cu peri. Predomină note strălucitoare de cuișoare-piper, retrogustul este ușor amar. Este răspândită în India, unde este folosită în ritualuri, folosită în medicina ayurvedică și adăugată la mâncărurile picante.
- Erevan – un soi de coacere timpurie, se întinde până la 60 cm, înflorește în roz și liliac. Adăugat în mâncare și folosit pentru a decora paturi de flori. Oferă 2-3 recolte pe sezon. Se remarcă prin aroma de ienibahar și ceai.
- Granat negru – crescut în Egipt. Un tufiș compact, luxuriant, cu o aromă intensă condimentată, produce 2-3 recolte pe sezon, cu condiția ca perechile inferioare de frunze să fie lăsate la tăiere.
- violet - se referă la soiurile de mijloc de sezon. Crește până la 70 cm, frunze cu pețioli scurti, ovate, cu dinți rari. Tulpina și frunzele sunt acoperite cu peri. Predomină notele de piper.
- Violet – coacere timpurie, până la 30-40 cm înălțime, răspândit cu frunze mici de culoare violet-verde sau violet. Soiul are un miros de cuișoare.
- Aroma de vanilie - o planta inalta cu frunze suculente care isi schimba culoarea de la verde la violet pe masura ce cresc. Datorită gustului său specific, este folosit pentru producerea de vanilină.
- Aramis și Rubin Roșu – încă două soiuri potrivite pentru producerea de cofetărie și băuturi aromatizante datorită aromei pronunțate de caramel-fructe. La mijlocul sezonului, până la 40 cm înălțime.
- Osmin - un tufiș compact, cu frunze bine de până la 30-40 cm înălțime, cu frunze mici, mov, cu dinți fini. Are un miros picant și gust blând. Crescut in India.
- Opal închis (busuioc albastru african) este un hibrid neînflorit, crescut în 1950 în SUA. Planta este de culoare roșu-violet cu flori purpurie. Gustul este dominat de note de piper și cuișoare.
În locul piperului se folosește un amestec de frunze de rozmarin zdrobite și soiuri de regan de culoare închisă, piperate.
Varietatea de nuanțe de mirosuri, gusturi, forme și dimensiuni ale plantelor, precum și viteza lor de coacere vă permit să:
- obțineți recolte din diferite soiuri pe tot parcursul sezonului;
- pregătiți pentru utilizare ulterioară sub formă uscată și congelată;
- crește ca plantă ornamentală în grădină sau în apartament.
Acesta este interesant:
Cum să păstrați în mod corespunzător busuioc proaspăt în frigider
Concluzie
După ce ați întâlnit oricare dintre numele de busuioc în cărțile de bucate sau în rețetele de medicină tradițională, nu mai trebuie să ghiciți despre ce vorbesc.
Știind puțin mai multe despre varietatea soiurilor și diferențele de specii, va fi mai ușor să alegeți o plantă care să satisfacă preferințele estetice și gustative. Iar iubitorii de condimente vor aprecia cu siguranță intensitatea gusturilor și aromelor soiurilor mov.